Scrisoare deschisa catre doamne (si domni)
Scrisoare deschisa
Daca ma uit atent in jur am cel putin 2 motive
sa fiu pesimist. E suficient doar sa amintesc despre
gripa aviara care se raspandeste sau absenta unui
minim bun simt in cazul parlamentarilor care, ieri,
au votat pentru mentinerea norilor de incertitudine
asupra averii unui fost prim-ministru.
Dar sunt un tip optimist si nu pot fi altfel intr-o asemenea
zi. Pentru cei care au uitat: astazi este 8 Martie.
Fiind ziua femeii, las deoparte totul si fac din
acest editorial o veritabila scrisoare deschisa catre
doamne (si domni, de fapt!). Recunosc! De multe ori
nu m-am dus acasa cu flori si am preferat sa iau prajituri.
Pentru acest lucru platesc saptamana de saptamana in sala
de fitness si prin Parcul Moghioros… De asemenea, admit ca,
uneori, in loc sa dau o mana de ajutor la bucatarie
am tras chiulul pe canapea in fata televizorului, la un
meci de rugby sau fotbal. Dar am o scuza: sunt barbat!
Si nu poti compara sensibilitatea unui barbat cu cea
a unei femei. E ca si cum am compara, scuzati-ma domnilor,
gratia unui hipopotam cu cea a unei lebede.
Astazi este Ziua Femeii. Este un bun moment sa ne aducem
aminte ca nu am fi fost nimic fara fiintele care ne-au
dat viata. Care ne-au purtat cu ele timp de 9 luni si alti
ani buni pe urma. De ale caror fuste am stat agatati
la fiecare moment important din viata noastra. La bucurie
si la necaz. Este, de asemenea, un moment in care trebuie
sa ne gandim la doamnele de langa noi. Care ne accepta in
fiecare zi nervii matinali si iesirile mai putin delicate.
Care pazesc caminul de orice intrus ar incerca sa-i distruga
echilibrul. Care, in cazul meu cel putin, tin bugetul familiei
pe linia de plutire (deh, ce sa-i faci, asa e cand un om
de litere “poet” se casatoreste cu un inginer ordonat).
Haideti sa uitam, cel putin astazi, de problemele ce
ne coplesesc zi de zi. Sa trecem pe la florarie si sa
luam un buchet imens de flori (acceptati cu eleganta
pretul dublu: si floraresele trebuie sa traiasca).
Sa ne asteptam doamnele cu zambetul pe buze cand ies
de la munca si sa ne plimbam prin parc, sa mergem
la un restaurant sau acasa, la o cina romantica.
Si, in fata unei lumanari ce arde romantic, sa le spunem
cat de mult le iubim. Si cat de mult inseamna pentru
viata noastra. LA MULTI ANI DOAMNELOR!
Nu uitati ca Romania este (si) altfel!
Reply to: